Nu l-am vrut pentru avere

Nu-mi păsa cine era şi nu vroiam nimic de la el. Credea că urmăresc să pun mâna pe averea lui (dar s-a înşelat amarnic).

Tot ceea ce conta, în viziunea mea, era să formăm un cuplu şi să ne înţelegem. Dar lucrurile simple, adesea, par cele mai complicate!

Sunt o femeie frumoasă, tânără, şatenă cu părul lung, foarte axată pe bărbaţi pentru că îmi place foarte mult viaţa şi să mă distrez.

În casa unei bune prietene bune, colegă de serviciu, am cunoscut un băiat simpatic, cuminte, care mă fixase intens. Practic, nu-şi mai lua ochii de la mine şi îmi era teamă să nu mă deoache.

Prezenţa lui acolo mă bucura nespus, mai ales că începusem să mă cam plictisesc şi nu zărisem pe nimeni altcineva tentant de a ma impresiona. Dar el, ce să vă mai spun, mă atrăgea irezistibil şi chiar că doream să-l cunosc. De ce nu?

V-am spus, ador normal bărbaţii iar el, din nefericire, nu avea tupeu. Se mulţumea doar să mă admire şi atât. Mi-am dat seama că dacă nu voi face eu primul pas, nu putea să se petreacă nimic nesemnificativ între noi.

L-am invitat la dans şi a părut relativ surprins. Am condus jocul pentru că fac asta des. Ştiu că reuşesc să intimidez repede bărbaţii, deci nu mă miră deloc reacţia lui.

La dans, a început să-mi mângâie uşor şoldurile, să mă complimenteze şi brusc a căpătat curaj şi m-a sărutat pe gât. M-a uimit subitul său spirit de pasiune, curajul pe care credeam că nu-l are. Dar s-a adaptat ultra repede şi ne-am înfierbântat de-a binelea. Nici mie nu-mi venea să cred că lucrurile au evoluat atât de repede.

Nu i-am înfrânt pornirile şi brusc, m-a tras după el afară, în aerul răcoros, unde m-a sărutat decis şi cu voluptate, mult. Mă simţeam foarte bine. Şi aşa, ne-am împrietenit.

Zi de zi ne vedeam până când, am început să-i pun întrebări despre familie. Dar parcă nu-i convenea. Evita orice discuţie pe această temă. M-a făcut suspicioasă şi am insistat.  Mi-a spus răspicat:

-   Nu ai vrea s-o cunoşti pe mama!

-   De ce?

-   Este… o scorpie!

-   Nu te cred… exagerezi.

-   Ascultă, eu nu mint!!

N-am mai insistat pentru a nu-l supăra. Apoi, peste câteva zile, mi-am exprimat dorinţa de a o cunoaşte. M-a privit cu răceală, ciudat. Nu părea convins că vrea asta sau, mai degrabă se temea. Şi de data asta mi-a spus la fel ca şi rândul trecut, că nu ar fi bine s-o cunosc. Suspina. Ceva terbil îl rodea pe suflet şi nu ştiam exact ce.

În fine, după multe tergiversări şi certuri, prietenul meu a binevoit să mă ducă la el acasă, ca să-i cunosc familia. Locuia într-o vilă superbă. Sunt oameni foarte înstăriţi, cu avere multă. Nu mă interesa cum au dobândit-o, era treaba lor.

Pe mine, sincer vă spun, numai Paul mă interesa, nimic altceva. Nu alerg după bani, deşi nu le dau nici cu piciorul. Provocarea era în toi şi el s-a conformat cu greu dorinţei mele. Era nervos. Ştia el ce ştia.

Mama lui, o femeie dură, care îşi ştie locul, m-a privit glaciar. Cred că în ochii ei eram ceva mai mult decât o servitoare. M-a făcut să mă simt foarte prost. După ce m-a intervievat cu neruşinare, m-a luat la puricat şi în cele din urmă, mi-a spus:

- Fiul meu nu-i de nasul tău, fetiţo!Nu vrei decât avere, atât.

M-a blocat total. Nu mă aşteptam la un asemenea atac dur din partea ei. Paul m-a luat de mână şi m-a întrebat tremurând de supărare:

- Ţi-am spus şi nu ai crezut! Vii acum?

- Mda…

Trebuie să admit că a avut perfectă dreptate: mama lui este o mare scorpie. Sângele fierbea în noi. Eram încurcată iar el nu mai putea repara jignirea la care am fost supusă pe nedrept. Mi-a ajuns. Cu familia lui nu mai doream să am de-a face în veci. Acele clipe mi-au fost până peste cap de ajuns.

Nu pe Paul eram supărată, ci pe caracterul acelei femei îngânfate şi rea. Nu a durat însă mult prietenia noastră. Paul s-a cuplat cu o blondă superbă, pe care i-a prezentat-o mamei lui (are o autoritate diabolică asupra acestui băiat) şi a fost nevoit să mă lase baltă. Este unul care îşi ascultă mama, cu toate că-i provoacă numai neplăceri.

Am ţinut neapărat să vă povestesc această experienţă neplăcută cu care m-am confruntat de curând şi care m-a marcat mai mult decât credeam. Unii oameni sunt făcuţi să fie răi şi să-i domine pe alţii. Nu ştiu totuşi cum ar putea cineva trăi lângă o asemenea femeie. O plâng pe acea blondă, prietena actuală a lui Paul.

                                                    Ina, Milano, Italia

Doamna vrăjitoare Melania mi-a deschis ochii şi aşa am aflat şi eu că prietena lui Paul i-a făcut farmece ca să rămână cu el. Ce să spun? Să fie sănătoşi împreună... Eu, prin magie albă, de data asta, tot graţie acestei minunate doamne, mi-am găsit sufletul pereche şi-i mulţumesc enorm. O recomand cu căldură!

Contact: 0768. 952.523

Vizitaţi şi pagine ei de pe siteul www.vrajitoare-online.com